Sfântul Cuvios Auxentie este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 14 februarie. S-a născut la Constantinopol, în timpul împăratului roman Teodosie II (408-405).
Sfântul Auxentie primise o educaţie deosebită, atât în domeniul teologic, cât şi în cel al ştiinţelor profane. Era recunoscut şi preţuit în Constantinopol pentru calităţile sale militare şi intelectuale. Apropierea Sfântului Auxentie de oameni înduhovniciţi a făcut ca acesta să aleagă în cele din urmă calea monahală.
Lăsând deci deşertăciunea lumii acesteia, s-a făcut ostaş al împăratului Hristos şi, monah fiind, a fost hirotonit mai întâi diacon, apoi preot.
Pentru cinstea şi slava care i se dădeau în cetate şi dorind o viaţă mai liniştită, s-a retras în Bitinia. Mai pe urmă, s-a aşezat într-un munte nu departe din Calcedon.
„Din acea vreme s-a făcut cunoscut cuviosul şi începură a veni la dânsul mulţi, unii pentru tămăduirea trupească – căci toate bolile le vindeca prin rugăciunile lui -, iar alţii veneau pentru folosul sufletesc”. (Vieţile Sfinţilor)
Credincioşii i-au construit o chilie în vârful muntelui, de unde comunica cu cei care veneau pentru sfat şi tămăduire printr-o mică fereastră.
Sfântul Auxentie a participat la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451), unde s-a ostenit mult împotriva învăţăturilor eretice.
„De aceea a răbdat şi multe ocări de la eretici. Însă drept-credinciosul împărat Marcian îl cinstea foarte mult şi era iubit de toţi Sfinţii Părinţi, încât s-a arătat vestit între toţi, ca un dreptcredincios şi făcător de minuni, înţelept şi nebiruit în cuvânt, ca cel ce ştia bine tainele dumnezeieştii Scripturi, după cum este scris: ‘Era bărbat puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a tot poporul'”. (sursa: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
