Centrala de la Cernavodă intră în avarie, din cauza scăderii debitului Dunării, iar sistemul energetic național trebuie să preia fluxul. Deconectarea celor două grupuri nucleare în plină vară reprezintă cel mai dur test de rezistență la care ar putea fi supus Sistemul Energetic Național (SEN). Fără cei aproximativ 1.400 MW livrați constant de centrală — adică o cincime din consumul zilnic al țării —, rețeaua națională ar intra direct în cod roșu de avarie.
În mod obișnuit, când atomocentrala tace, hidrocentralele preiau șocul. Însă într-o vară secetoasă, marile lacuri de acumulare precum Vidraru sau Bicaz devin verigi slabe, fiind obligate să-și conserve resursele. Producția Hidroelectrica s-ar prăbuși la jumătate, lăsând greul pe umerii termocentralelor pe gaz și cărbune. Complexul Energetic Oltenia și centralele precum cea de la Brazi ar fi forțate să funcționeze la capacitate maximă, într-o cursă contracronometru pentru a acoperi golul uriaș din rețea.
Iluzia energiei verzi și proba de foc de la apusul soarelui
Adevărata provocare nu are loc însă ziua, când parcurile fotovoltaice pompează mii de megawați în sistem, ci odată cu apusul soarelui. Între orele 20:00 și 23:00, când producția solară dispare complet, iar românii pornesc în masă aparatele de aer condiționat și electrocasnicele, consumul național atinge vârfuri critice de până la 8.000 MW. În acel moment, România ar deveni complet dependentă de importurile de energie din Ungaria, Bulgaria sau Ucraina, cumpărând curent la prețuri record de pe piața europeană.
Planul de avarie. Se opresc fabricile, iar în cartiere se oprește curentul
Dacă liniile de interconectare transfrontalieră și-ar atinge limita fizică de transport, iar producția internă tot nu ar putea acoperi cererea, Dispecerul Energetic Național ar declanșa planul de urgență pentru a preveni un blackout generalizat.
Măsurile ar lovi mai întâi marii consumatori industriali și combinatele chimice, care ar fi deconectați primii în baza contractelor speciale de întrerupere. Orașele ar intra în penumbră prin oprirea iluminatului public, iar clădirile administrative ar fi obligate să își reducă drastic consumul. În cel mai grav scenariu, populația ar simți direct efectele crizei prin deconectări rotative de câteva ore la nivel de cartiere.
Linia roșie a rețelei. Ce rămâne conectat indiferent de situație
Există totuși o linie roșie peste care nu se trece. Chiar și în cele mai negre momente, prioritatea absolută a rețelei rămâne protejarea infrastructurii vitale: spitalelor, stațiilor de pompare a apei potabile, rețelelor de telecomunicații, transportului feroviar și obiectivelor de siguranță națională. Pentru acestea, lumina nu se stinge niciodată.
În cazul opririi neașteptate a celor două reactoare de la Cernavodă (1.400 MW), sarcina de a acoperi golul uriaș de producție „în bandă” va fi preluată de o combinație directă de unități mari pe gaz, termocentrale pe lignit și hidrocentrale de mare capacitate.
Principalele centrale care preiau efectiv șocul din Sistemul Energetic Național (SEN)
Cine preia cel mai mult?
Deficitul este preluat de Centrala OMV Petrom de la Brazi combinată cu grupurile pe cărbune de la Rovinari și Turceni (care acoperă necesarul de consum continuu noaptea), în timp ce Porțile de Fier și acumulările hidro amortizează șocul inițial în primele minute și ore.
Centrala pe gaze de la Brazi (OMV Petrom)
Complexul Energetic Oltenia (CE Oltenia – Termocentralele Rovinari și Turceni)
Capacitate de mobilizat: ~800 – 1.000 MW (în funcție de grupurile disponibile pe lignit)
Rolul în criză: Cărbunele rămâne resursa supremă de rezervă în momente de criză severă. Pentru a înlocui energia nucleară de noapte, DEN va ordona pornirea de urgență a grupurilor energetice pe lignit aflate în rezervă la Rovinari și Turceni.
Noua Centrală pe gaze de la Mintia (Mass Global Energy)
Capacitate: Până la 1.700 MW la finalizare (primele turbine testate și puse treptat sub tensiune din 2026).
Rolul în criză: Fiind cea mai mare capacitate pe gaz nou construită din țară, odată integrată în rețea, Mintia este proiectată exact pentru a acționa ca principalul „pilon de salvare” în astfel de scenarii critice.
Marile hidrocentrale (Hidroelectrica – Porțile de Fier I, Vidraru, Lotru-Ciunget)
Capacitate de vârf: Peste 1.500 MW livrabili rapid.
Rolul în criză: Spre deosebire de termocentrale, care au nevoie de ore sau zile pentru a porni de la rece, hidrocentralele pot injecta sute de MW în rețea în câteva minute. Deși în plină secetă apa din lacuri este dramativ economisită, Porțile de Fier I și uzinele de pe râurile interioare vor fi activate imediat pentru a stabiliza frecvența rețelei în primele ore de la avaria de la Cernavodă.
